1 Pentru aceea trebuie ca noi s[ ne @inem cu atât mai aproape de cele ce-am auzita, ca nu cumva s[ plutim pe-al[turi de eleb. 2 C[ dac[ cuvântul gr[it prin ]ngeric s’a adeverit, \i dac[ orice ]nc[lcare de porunc[ \i neascultare \i-a primit r[splata cea dreapt[, 3 atunci, cum vom sc[pa noi dac[ fi-vom nep[s[tori fa@[ de o astfel de mântuire care, avându-\i începutul în îns[\i propov[duirea Domnului, ne-a fost adeverit[ de c[tre cei ce au ascultat-o, 4 împreun[ cu ei m[rturisind \i Dumnezeu prin semne \i minuni \i prin felurite puteri \i prin daruri ale Duhului Sfânt împ[r@ite dup[ voia Lui?
5 C[ nu îngerilor le-a supus El lumea viitoare despre care vorbim. 6 Dar cineva a m[rturisit undevad, zicând: Ce este omul, c[-#i aminte\ti de el? sau fiul omului, c[-l cercetezi pe el? 7 Mic\oratu-l-ai pentru-o clip[e mai prejos de îngeri; cu slav[ \i cu cinste l-ai încununat \i l-ai pus peste lucrul mâinilor Tale. 8 Tu pe toate le-ai supus sub picioarele lui. |i dac[ I le-a supus pe toate, atunci nimic nu I s’a l[sat nesupus. Dar acum noi înc[ nu vedem c[ toate I-au fost supuse. 9 Dar pe Cel ce pentru-o clip[ mai prejos de îngeri a fost mic\orat, pe Iisus, }l vedem încununat cu slav[ \i cu cinste din pricina mor@ii pe care a suferit-o, în a\a fel ca, prin harul lui Dumnezeu, pentru fiecare s[ fi gustat moartea.
10 Fiindc[ Luif, Cel pentru Care sunt toate \i prin Care sunt toate, Lui, Cel ce pe mul@i fii i-a dus c[tre slav[, Lui I se c[dea s[-L des[vâr\easc[ prin p[timire pe }ncep[torulg mântuirii lor. 11 C[ \i Cel
